Acasă Diplomatul „Viitorul Franței – Mohammad, 17 ani, născut francez din părinți sudanezi, și...

„Viitorul Franței – Mohammad, 17 ani, născut francez din părinți sudanezi, și ei cetățeni francezi”

0
65

” Mohammad, 17 ani, născut francez din părinți sudanezi, și ei cetățeni francezi. El locuiește într-un HLM, într-un apartament social primit de la primărie, pentru care maică-sa (taică-su s-a evaporat) plătește 600 €/lună. Au un Renault vechi, cumpărat cu 2000 €, câștigați de Mohammad din droguri – e foarte mândru de asta. Mohammad s-a lăsat de școală la 14 ani. Mai merge din când în când la liceu, ca să fure de la colegi, să mai înghesuie o fată, sau să le paseze colegilor pastile de droguri.

A intrat în gașcă cu Ali și Fouad, care deja fac bani buni din trafic. Unul fură telefoane, altul vinde „shit” (hașiș). Mohammad merge uneori și la moschee: au un imam bun, din Somalia, care îi învață că ei sunt dreptcredincioși și aleșii lui Allah, femeile franceze niște cățele în călduri și francezii albi niște necredincioși spurcați, care merită moartea. Mohammad urăște Franța. Nu a fost niciodată în Sudan, vorbește doar franceză, dar se simte străin.

La fiecare manifestație, Mohammad își pune treningul negru, își trage cagula, și merge la spart magazine. Ocazii se ivesc o dată la câteva luni. E ocazia perfectă să facă un ban, să-și ajute mama, care abia se descurcă spălând toaletele la primărie, pe salariul minim (1447€/lună – atâta s-a putut, căci nu a făcut nicio școală, și abia vorbește franceza).

Toată seara de sâmbătă, alături de gașca din cartier, Mohammad a spart magazine. Numai chestii scumpe: Apple, bijuterii, Vuitton etc. Apucă tot ce poate, apoi vinde în cartier și chiar la școală. Un iPhone nou sau o geantă Vuitton mai mică 500€ – chilipir. A fost prins de vreo cinci ori. E minor și nu pățește nimic. E lăsat liber după câteva zile, uneori ore. Justiția e indulgentă. Mai primește un baston peste spinare, dar dă și el cu sete în vânzători, burghezi, polițiști. Îi urăște pe toți.

Ura e principalul lui sentiment. Îl urăște pe taică-su, un bețiv hoțoman, care a lăsat-o pe maică-sa singură cu trei copii. O urăște și pe maică-sa, care nu-i bună de nimic, dar îi e și milă de ea și vrea s-o ajute. Îi urăște pe qaizii din cartier, care îi taxează veniturile, dar îi și invidiază, că umblă cu BMW. Urăște mai ales albii cu bani, francezii nativi, care stau în casele mari de piatră cu femei goale sculptate sprijinind balcoane. Urăște poliția. Mai ales poliția. Își urăște condiția.

Nu va fi niciodată nici francez adevărat, nu mai poate fi sudanez, n-a ieșit niciodată din regiunea pariziană. În metrou, oamenii își pleacă privirile când intră el și gașca (se deplasează prin Paris numai în grup). Toți știu că dacă îi enervează o pățesc. Asta e mândria lui. Și Allah. Fiindcă el e credincios, și restul niște spurcați. Care merită să fie jefuiți, bătuți, uciși chiar.

Mohammad nu se va integra niciodată. Nu ai unde să-l expulzezi. La 21 de ani va ucide și va intra în sfârșit în închisoare. Va sta 8 ani din 20. Va ieși mai rău și mai furios la 29 de ani. Va mai face niște răutăți, iar pe la 35 de ani va fi ucis de un somalez la Fleury-Mérogis. Pe urmele lui, Malik, frate-su mai mic, va avea o lungă carieră de infractor. Va scăpa numai Fatima, sora lor cea mai mică, care nu va termina liceul, însă se va căsători la 18 ani cu Ahmed, care a moștenit de la taică-su o mică șaormerie în Aubervilliers. Va purta vălul islamic și va trăi supusă și fericită în umbra lui. Va avea 5 copii: viitorul Franței.”


Descoperă mai multe la Saint Tropez | Franța

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

LĂSAȚI UN MESAJ

Descoperă mai multe la Saint Tropez | Franța

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura